Născută din dorința inițială de recuperare a istoriei propriei familii și de consemnare a istoriei personale, cartea Nadiei Anghelescu, fondatoare a școlii românești de arabistică, îmbină forma jurnalului cu cea a memoriilor. Pe măsura depănării amintirilor, autoarea evocă totodată mari profesori cărora lingvistica românească le datorează faima de care se bucură în lume, începuturile studiilor arabe în România și perioada lor de înflorire, învățații arabi și arabiștii de seamă pe care a avut șansa să-i cunoască.
