Noul volum al lui Vintila Mihailescu contureaza imaginea societatii romanesti contemporane, trecind de la realitatea imediata, cu noile “tehnici ale sinelui” si device-uri ce creeaza dependenta, la “actualitatea trecutului”, tinut la loc sigur in memoria colectiva, ori la “dilemele viitorului”, pindit prin oglinzi magice inainte de-a fi inteles intii si-ntii realitatea timpurilor in care ne ducem traiul. Incursiunile spumoase in istoria noastra mai recenta sau mai indepartata explica mentalitati si obiceiuri vechi de cind lumea, ubicua diviziune dintre noi si celalalt, legaturile candide dintre “rumani” si licorile faurite pe teritoriul nostru cu-atita mestesugire de-a lungul istoriei zbuciumate, toate acestea facind ca Etnogeneza si tuica sa fie o lectura care ne invita la introspectie.
“In Weltanschauung-ul romanesc, autoritatea in general si statul in particular sint indepartate -sau trebuie sa fie indepartate: sint suspecte din principiu, trebuie evitate pe cit posibil sau pacalite cind se poate. Cu toate acestea — sau poate tocmai de aceea… -, aceasta reticenta structurala a fost insotita mai totdeauna si de o dorinta secreta de autoritate puternica si justitiara, de un Vlad Tepes sau macar un nepot al lui, care sa ne rezolve nenumaratele probleme si dileme.” (Vintila Mihailescu)
