Eram în Herăstrău, la parcul de distracții, „Luna-parc“, cum i se spunea pe atunci, șase băieți și o fată: Vintilă Ivănceanu, Virgil Mazilescu, Daniel Turcea, Mihai Teclu, George Almosnino, Iulian Neacșu și Nora Iuga. Infatuații, aroganții, scandalagii, cosmopoliții — ONIRICII. Băieții trecuseră un pic de douăzeci, „fata“ trecuse binișor de treizeci, important era că nu se vedea. Ne dădeam în mașinuțe; caramboluri și chiote! Pe urmă, la bere, Purși — așa îi spuneam eu lui Vintilă — se ia de Iulian: „Da’ neagra ta, cum îi zice, dactilografa de noapte, te mai vizitează?“… și urechea mea pîlnie se făcu și la două noaptea, la mașina mea, am bătut eu mai departe ce-mi dicta ea. (Nora Iuga, iulie 2010)
